luni, 23 ianuarie 2017

Iarna, motiv de relaxare


 Dragi parinti, nu stati in casa!

    Este iarna, in sfarsit!
   Anul trecut nu prea am avut parte de iarna. Dar iarna acesta... parca compenseaza iarna trecuta. 
Va propun sa iesiti seara de seara cu familia si cu piticii vostri nazdravani, in parc la zbenguiala. Acolo veti intampina straturi albe de zapada pufoasa, numai bune de facut ,,ingerasi” si ”oameni de zapada”.
Mici dealuri perfecte pentru derdelus; unde sania si alte accesorii pentru iarna, pot aduce la suprafata bucuria iernilor de alta data. 
Nu va sfiiti sa va bucurati alaturi de copii dumnevoastra si sa retraiti clipele copilariei, chiar daca numai aveti aceeasi varsta. 
Copii vor fii uimiti si incantati ca au alaturi parinti de gasca!!!
Parinti zdraveni si minunati care sa contribuie la fericirea lor copilareasca.
Nu trebuie sa va fie frica de temperatura scazuta de afara si sa-i infofoliti pe micuti in asa hal, incat sa nu se poata misca. 
Imbracatii asa cum va imbracati dumneavoastra.
Miscarea lejera in aer liber, ofera copilului relaxarea de care are nevoie.
Temperaturile reci nu il imbolnavesc, ci il calesc.
Fetitele noastre se bucura din plin de aceasta perioada!
Fiecare iesire la zapada este ca o vitamina.
Sunt zdravene si puse pe sotii in orice moment al zilei.

Lasa-ti copilaria sa iasa la iveala alaturi de copii dumneavoastra!

Fiti parintii lor de gasca!
Va doresc o iarna ca in povesti!

vineri, 14 octombrie 2016

Scoala

                                                  Acum o luna a inceput scoala

    Dimineata racoroasa cu rasarit in culorile toamnei, ma astepta la fereastra de la bucatarie.  Mirosul de cafea proaspata, incerca sa ma vindece de cearcane, dureri de brate si nesomn.
    A fost o perioada agitata.
Pregatirile de scoala si de gradinita, incheierea vacantelor si a concediilor mici; au reusit sa ma oboseasca pe deplin. Doar vocile copiilor mei, urmau sa-mi bucure sufletul de sclipirea lor, fericiti ca urmeaza o noua etapa din viata lor.
Dormeau atat de lin si de frumos in acea dimineata, incat imi venea sa ma asez langa ei.
Respiratia, parul matasos, pielea catifelata si chipuri de inger... ma  indeamnau sa mai stau un pic.
Ii priveam si imi aminteam de mine.
Cat de mult imi placea prima zi de scoala!
Uniforma aceea bleomarin cu camasa in carouri si guler brodat, asortata cu strampi albi si pantofi negri...cu parul prins in doua codite si bucuria noului ghiozdan, plin cu rechizite ce abia il duceam in spate. Apoi intalnirea cu colegii, povestile din vacanta si dorul de a impartasi impresi, parca umpleau momentul inceputului de an scolar cu bucurie.
M-am trezit brusc din aceasta reverie, la sunetul de clopotel  ce se misca voios in mana sotului meu. Se parea ca eram pe aceasi lungime de unda :)
Copii se intindeau alene in asternut si deschizand pe rand ochisorii, zambeau fericiti la atitudinea si la privirile noastre.
-Buna dimineata!...s-a sunat de intrare :) ....zice tati vesel.
Patricia, sari de gatul lui si il pupa apasat pe obraji. Apoi sari de gatul meu si privi catre umerasul pregatit cu uniforma ei cea noua.
Wauu...
Ce frumoasa e!...a exclamat.
Daria se pregati prima pentru servirea micului dejun, apoi se echipa voioasa pentru prima zi de gradinita.
Am coborat din bloc, catre florarie.
Dupa ce am ales buchetele pentru fiecare doamna, ne-am indreptat toti patru catre destinatie.
Ochii fetitelor noastre emanau emotia, dorinta si curiozitatea acestui inceput scolar.
Mult succes dragele noastre!!!
Mult succes tuturor copiilor!

Ce repede trece timpul....





joi, 24 aprilie 2014

Familia un ''tot unitar''

Bun gasit!

        De curand am realizat ca pe aici nu am mai trecut :) si nu pentru ca as fi avut probleme, ci pentru ca sunt ocupata. Ocupata sa ma bucur de viata, de copii, de familie!
Familia este acel colt important din viata mea. Este acea parte imensa care imi ofera siguranta, protectie, responsabilitate si nu in ultimul rand iubire.
O familie se construieste dupa principii comune, dupa anumite baze si mai ales din iubire. Familia odata construita trebuie intretinuta la fel cum a inceput. Desigur exista dezechilibru ca in orice relatie dar intotdeauna e loc de sustinere, iertare si acceptare a greselilor. Fara vorbe dulci, respect si
responsabilitate nu poti construi o familie.
              Dragostea este importanta, dar nu suficienta!
              Eu ma consider o persoana fericita din acest punct al familiei!
Deoarece sunt echilibrata; nu cer mai mult decat pot oferii, nu acuz daca nu sunt sigura, nu caut daca nu mi-se ofera, las lucrurile sa-si urmeze cursul lor avand grija sa le retusez daca este necesar.
        Mai mult familia trebuie mentinuta cu dragostea de a fi uniti in orice imprejurare. Trebuie sa stii sa accepti persoanele dragi jumatatii tale asa cum si jumatatea ta trebuie sa accepte persoanele dragi tie!
        Nu exista loc de reprosuri pentru defectele persoanelor din jur, exista acea comunicare suava care sa indrepte acele defecte. Insa pentru a nu ne aprinde atunci cand suntem atentionati vis-a-vis de acest lucru; trebuie sa admitem ca nu suntem perfecti, dar putem incerca sa fim. Si ca sa reusim acest lucru trebuie sa stim sa acceptam instiintarea privind defectele noastre ca sa le putem corecta!
Eu am fost o rebela in adolescenta. Nu acceptam sub nici o forma vreun repros. Astazi dupa zece ani de casnicie, recunosc solemn ca familia mea (cea construita de mine si de sotul meu) a reusit sa-mi modeleze comportamentul, viata si sensibilitatea fata de persoanele din jur.
        Pentru a fii fericit trebuie sa vezi pe toti oamenii , oameni!
Trebuie sa sa stii sa acorzi macar o sansa ca sa poti primi si tu cand va fi nevoie, trebuie sa vrei -ca sa poti, trebuie sa crezi -ca sa ai, trebuie sa sti -ca sa fi, etc.
        Poate nu sunt atat de culta, dar lucrez la asta :)
Asa trebuie sa gandim ca sa nu avem o constiinta murdara cu tot felul de lucruri negative. Nu trebuie sa judecam pe nimeni dupa cum se imbraca, dupa cum se poarta sau dupa cum vorbeste. Putem insa sa-i facem cunoscut cum i-ar sta bine, cuma ar fi bine si cum se poate comunica.
In viata toate lucrurile au un inceput. Dar acel inceput trebuie sa fie unul de bunatate, de prietenie, de iubire.
         Sper ca veti trage valul la oparte si veti descoperi ca ''vorba dulce-mult aduce'' si ''iarta-ne Doamne greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri'' sa va faca sa vedeti si sa faceti lumea  mai buna, asa cum incerc si eu!
Si nu uitati : Familia este principalul motiv pentru care va aflati pe acest pamant!

joi, 27 octombrie 2011

Family


Patricia si Eliana, fetitele noastre.


Patricia la 7 luni, un bebe minunat

Patricia la 3 ani si 6 luni pe muntii Bucegi


Familia noastra in excursie pe muntii Bucegi, langa Sfinx


"Copilul" din mine si-a expus toate trairile catre cei ce il privesc cu drag.
Ciudat sau fantastic isi traieste inca visand faimoasa copilarie alaturi de copii sai. Si cat de mult adora copii sai acest copil; incat se joaca mai tot timpul cu el, ca niste adevarati prieteni!

Tu mai pastrezi infatisarea copilului din tine?