Gradinita

Prima zi la gradinita

Copilul tau vrea la gradinita?....A vrut, ia placut primele doua saptamani; apoi nu ia mai placut. De ce?
Pentru ca la gradinita invatam sa ascultam, apoi sa stam pe scaunel cat zice doamna, dupa care vrem sau nu vrem trebuie sa invatam. Si totusi daca nu mai vrem, ce facem?
Pai la noi a fost "teatru" mult "teatru"; cu tavaleli, tras de par si tipete.
Trist!..Dar si mai trist cand te grabesti la serviciu si insisti totusi sa ramana la gradinita; ca acolo sunt prietenii cei mai de soi, doamnele care o iubesc, copii care o imbratiseaza, jucariile din raft, si cate si mai cate motive poate...poate o conving.
Dupa ce am convins copilul sa ramana la gradinita insistand minute in sir, nici nu ajung bine la servici ca suna doamna educatoare; Patricia vrea acasa!....
Suuuper!...ce credeti ca am facut?
Patricia este la gradinita si va asteapta pana se termina programul meu si al ei...evident. Nu a fost un raspuns prea frumos din partea mea, dar cum doamna sustinea de fiecare data ca are experienta in domeniu; am vrut de aceasta data o demonstratie.
Trebuie sa specific faptul ca doamnele educatoare in general dupa opinia mea au o mare contributie in educarea copiilor; daca aceasta stie cum sa procedeze. Pot spune ca in primul an am avut ghinion!...De ce?
Pentru ca fetita mea a gasit slabiciunea doamnelor si de fiecare data stia cum sa le santajeze incat sa obtina ce doreste. Iar doamnele "n-aveau incotr-o".
Si uite asa ne-am chinuit un an pana ne-am mutat la alta grupa iar aici avem o doamna noua.
Grupa mijlocie A
La aceasta grupa ia placut fetitei mele si mai mult. Doamna la prima vedere o persoana rigida, dar cu bune abilitati in meseria ce o detine. Patricia nu mai face ce vrea, este un copil ascultator, ba chiar se ofera sa fie de folos doamnei si copiilor mai mici ca ea.
Au activitati diferite in fiecare zi, invata poezii, modeleaza figurine din plastelina, picteaza, coloreaza, danseaza etc. Este cu totul un alt copil!
Vechile doamne din prima grupa nici ca mai exista in unitate. Motivul nu-l cunosc, dar il banuiesc.
.




2 comentarii:

Elena spunea...

Adaptarea la gradinita este anevoioasa,in special pentru cei de 3 ani ;Dar atat parintii,bunicii si educatoarele, trebuie sa se inarmeze cu o mare rabdare la inceputul anului scolar .Totul pentru copil e nou.Rupt de langa cei dragi,el vine in contact cu persoane necunoscute (educataore ,ingrijitaore,etc .Ia ,imaginati-va pe dumnevoastra ,adultii, daca ati fi dusi intr-un loc nou,necunoscut,cum ati reactiona? Ati fi vesele?Atunci,mai multa intelegere

Copilul meu e important spunea...

Buna, Multumesc pentru coment.
Da Elena, ai dreptate!...Insa Patricia a fost si la cresa unde deja se obisnuise cu program lung. Diferenta o fac persoanele din educatie. Spre exemplu ce te-ai face cand ai afla cu stupoare ca de copilul tau se ocupa o domnisoara de 20 de ani abia iesita din banca si o doamna pensionara de 63 ani care in fiecare dimineata mergea cocosata in clasa ca o dureau rinichi?!
Crede-ma ca mergeam la servici si stateam stresata de faptul ca nu stiam cum o doamna, care o jeneaza o durere in solduri; mai poate sta 6 ore cu 25 de copii. Iar domnisoara tot timpul era santajata de copii care in momentul cand acestia plangeau, se tavaleau etc. ea saraca intra in panica.
Crede-ma ca tocmai de aceea am deschis acest subiect pentru a intelege si copilul si doamnele. Nu am nimic impotriva nimanui. Ci doar sa istorisesc "aventurile" unei mame sa zic asa.